Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei, de Mihai Vacariu, este o carte scrisă la superlativ, despre cum poezia și geniul filmelor tarkovskiene au devenit poveste de dragoste, sens și stil de viață, într-o Românie comunistă unde libertatea de gândire se încadra la categoria „delictele golanilor”.
Nona Rapotan: „Fie că vorbim de Călăuza sau de Copilăria lui Ivan, deOglinda sau de Nostalgia, de Andrei Rubliov sau Solaris, toate au darul de a impune spectatorului (cu brutalitate, chiar) asumarea unor experiențe mai mult sau mai puțin personale. Vacariu chiar tratează subiectele unora dintre filme din perspectivă fenomenologică și existențialistă. Cred că e cea mai bună abordare posibilă pentru a vorbi despre filmografia cineastului rus: nu relatează subiectul filmului decât atât cât este nevoie pentru a înțelege despre ce este vorba (o face la modul schematic, chiar), asupra personajelor insistă doar din punctul de vedere al imaginii (descrierea unor cadre decupate din montajul filmului), iar asupra detaliilor tehnice de realizare propriu-zisă a filmului nu insistă aproape deloc.” Citiți recenzia pe bookhub.ro.
