Caietul 13 scris de Antonio Gramsci este, în cadrul Caietelor din închisoare, caietul în care autorul adună (sau mai exact recopiază din celelalte caiete scrise anterior, uneori introducând modificări și completări importante), 40 de note, unele dintre acestea fiind dedicate lui Machiavelli și scrierilor sale, altele fiind dedicate diferitelor concepte de „filosofie a politicii” și strategiei politice. Acesta este considerat a fi unul dintre cele mai importante și faimoase caiete, deoarece sufletul reflecțiilor sale din închisoare sunt reprezentate tocmai de politică și de teoria politică.
Întreaga activitate teoretică a lui Gramsci din închisoare se învârte în jurul acestor întrebări: De ce am am pierdut noi? De ce mișcarea comunistă internațională a pierdut, în anii ’20? De ce comuniștii au pierdut în Italia în fața fascismului? Și, mai în general, de ce comuniștii nu au reușit să repete în interiorul țărilor capitaliste mai dezvoltate revoluția pe care bolșevicii au declanșat-o cu succes în anul 1917 în Rusia? De ce toate tentativele revoluționare din anii ’20 au eșuat, în Europa, au avut o viață scurtă, au fost efemere? (Guido Liguori)
Cronica în întregime aici.
