George Drăgan: Crăciunul anului 1989

A început numărătoarea inversă. Mai sunt atât de puține zile până la Crăciun și avem atât de multă nevoie, mai ales în vremurile acestea, să simțim spiritul acestei sărbători, încât i-am provocat pe autorii Adenium să ne povestească cea mai frumoasă amintire pe care o leagă de această perioadă a anului, sau, de ce nu, cel mai stânjenitor moment pe care l-au trăit în prezența Moșului.

George Drăgan a publicat la Adenium volumul Țara ascunsă. Un ghid alternativ al României, perfect pentru cei care aleg să călătorească fără program și fără călăuze care să îi direcționeze în punctele turistice standard.

George Drăgan își amintește de un Crăciun special și cu importante semnificații pentru noi toți. Vă aduceți aminte?

În copilăria mea optzecistă, Ceaușescu era în toate: la TV, pe prima pagină a manualelor, în sala de clasă, deasupra catedrei, la emisiunile postului de radio „Europa Liberă” pe care bunicul le asculta în fiecare seară (și pe care, implicit, iar nu din dizidență, le auzeam și eu), pe pancarte afișate te miri unde, ca bannerele publicitare de azi, în discursurile de la școală, în înjurăturile tatălui meu, în bancuri șoptite de câte un coleg mai curajos… În decembrie, însă, supremația tovarășului era contestată, caci un alt personaj mitic își făcea loc lângă cârmaciul patriei: Moș Crăciun. Așa că, în preajma Crăciunului din ’85 sau ’86, fiind prins între „spiritul Sărbătorilor”, propaganda plină de „epoca de aur”, „mărețele împliniri”, „societatea multilateral dezvoltată” și emisiunile de la Europa Liberă, mi-am întrebat bunicii dacă Moș Crăciun vine și la Ceaușescu – un fel de întâlnire de gradul trei. Și, dacă vine, ce i-o aduce. Răspunsul a fost pe măsura unor ascultători fideli ai „Europei Libere” – poate ceva de genul „veni-i-ar rău sa-i vie”. După câțiva ani, de Crăciun, Ceaușescu era mai prezent ca niciodată, și nu doar în programele TV expandate uluitor de câteva zile. Toată lumea vorbea despre el – din patru vorbe, spuse de oricine, una era Ceaușescu. Cât despre Moș Crăciun – nimeni nu se mai gândea la el în acele zile. Poate doar cel mai iubit fiu al poporului, proaspăt transformat în odiosul.