A început numărătoarea inversă. Mai sunt atât de puține zile până la Crăciun și avem atât de multă nevoie, mai ales în vremurile acestea, să simțim spiritul acestei sărbători, încât i-am provocat pe autorii Adenium să ne povestească cea mai frumoasă amintire pe care o leagă de această perioadă a anului, sau, de ce nu, cel mai stânjenitor moment pe care l-au trăit în prezența Moșului.
Adela Dobran a publicat, la Adenium, două cărți de versuri pentru copii: Povețe cu multe fețe și Bucuriile iernii. Ilustrațiile ambelor volume sunt semnat de Anda Cofaru (Ansheen). Scrise cu o sensiblitate aparte, cele două cărți trebuie să se afle în tolba Moșului.
Adela Dobran își amintește de Crăciunul copilariei ei astfel:
Un Crăciun ca la Găești
Iarna-i rece şi geroasă
A-nceput să ningă iară;
Eu stăteam cuminte-n casă,
Și priveam pe geam afară.
Fulgii năvălesc spre mine,
Vântul urlă şi se zbate…
Mă gândesc: „Moşul mai vine?
Nu se lasă el, răzbate!”
Gândurile-acum îmi zboară
Pe unde-am copilărit;
Pe un strat de cetioară,
Puneau porcul la pârlit.
Eram uluiți, priveam
Şoricul precum arama;
Ţin minte că ne „pierdeam”
Când venea acolo… mama!
Tropăind pe lângă foc,
În priviri având scântei,
Ne prindeam cu toții-n joc
Lângă porcul rotofei!
Aveam mâinile-ngheţate,
Gerul ne intrase-n oase;
Eram plini de sănătate,
Stând în hainele „scorţoase”.
Seara ne-aşezam la masă:
Sora şi părinţii mei;
Mâncam fripturică grasă,
Mămăligă şi mujdei…
În familia Ionică,
Făceam lângă brad o horă;
Mama, tata și-o bunică
Eu (Adela) și-a mea soră!
Parcă-l văd și-acum pe Moșu’
Doamne, cât îl asteptam!
Gârbovit, cu nasul roșu,
El apare pe la geam.
Moș Crăciun îndată pică
Cu cadouri puținele
Are-n sac si o pisică,
Va scăpa îndat’ de ele!
Moşu-aduce „una mică”,
Să o bea pe îndelete,
Tatălui meu drag, Ionică,
Să-i treacă dorul de fete!
Iară, bunicii Catrina,
Să vă spun, m-aţi provocat!
Moşul i-aduce maşina…
Dar e una… de tocat!
Petru mama, ține-n mână,
O pastă de dinți „Cristal”
Una ieftină și bună,
Moșule, ești genial!
Apoi scoate o pisică,
Cu fundiță roz la gât;
Pentru sora mea mai mică
O halviță și…atât.
Îl întreb ce mi-a adus,
Scotocesc în sacul mic,
Dar din umeri saltă-n sus…
„Pentru tine… n-am nimic!”
Și cu lacrimi șiroind,
Cu o voce sugrumată,
Îi cânt Moșului colind
„O, ce veste minunată!”
Supărată pe Moș, foc,
Mă reped la el nervoasă;
Îi smulg barba de la loc
Și-o arunc plângând pe masă…
Dar i-o smulg cu tot cu fes,
Ce-i stătea pe scăfârlie…
Toți ai casei își dau ghes:
-Nae, cu a lui chelie!
-Ești nea Nae, „Două Prune”,
Nu ești Moșul, m-am convins!
Toată lumea așa-ți spune,
Când la față ești aprins!
Mama-ți zice: „Țafanache”,
Pentru negul de pe nas;
Țafanache a lui Lache,
Ce cânta la contrabas…
-Ce să vă mai povestesc?!
Toată lumea tace mâlc;
Hohote de râs stârnesc,
Întâmplarea e cu tâlc.
Era-n casă bucurie,
Poate voi, acum zâmbiţi…
În a noastră sărăcie,
Eram totuși fericiți!
Un Crăciun ca la Găești,
Lângă brad și lângă foc,
Țuică fiartă de Pitești
La mulți ani și mult noroc!
……………………………..
Și din câți am fost atunci
Nici nea Nae nu mai este;
Nici căsuța dintre lunci
Doar eu, Rita… și-o poveste.
Şi, atunci când ne-ntâlnim,
Foarte rar, că e departe,
Totdeauna povestim,
Ce-am trăit si nu din carte!
Gândurile îmi dispar,
Sunt trezită de-o fanfară;
Văd pe geam un lăutar,
Toboșarul şi – o vioară.
Mă trezesc în timpul meu…
Parcă nu mai e aşa!
Îmi voi aminti mereu
De copilăria mea!
