A început numărătoarea inversă. Mai sunt atât de puține zile până la Crăciun și avem atât de multă nevoie, mai ales în vremurile acestea, să simțim spiritul acestei sărbători, încât i-am provocat pe autorii Adenium să ne povestească cea mai frumoasă amintire pe care o leagă de această perioadă a anului, sau, de ce nu, cel mai stânjenitor moment pe care l-au trăit în prezența Moșului.
Alexandru Petria, coordonatorul antologiilor apărute la Adenium- Cele mai frumoase poezii ale anului și Cele mai frumoase proze ale anului– ne-a transmis această poezie de Crăciun:
Apartamentele se simt mai bine goale
nu cântați cu gura plină încă,
nu cântați până
la capătul plămânilor,
tocmai și-a ridicat plapuma peste nasul înroșit,
a aruncat și-o pătură pe picioare,
într-un apartament care strânge- o cămașă
cumpărată pe apucate,
nici după xanax nu cedează strânsoarea cum
n-o să cânte de una singură despre o dragoste
care e și nu e,
vecinii povestesc despre zgomotele femeilor singure,
și doar femeile știu cât sunt de singure,
în memoria gurii s-o luăm, în cântecul
de la fundul plămânilor, că-i loc cu lumânări,
torturi, cu coniacuri,
nici dușmanii nu merită să fie
singuri de crăciun,
apartamentele se simt mai bine goale.