Volumul 69 de motive stupide ca să te apuci de citit este un proiect comun Adenium și Hyperliteratura, un ghid util pentru cei interesați de literatură, la începutul formării unei biblioteci (și a unei culturi generale vaste), și în același timp o carte savuroasă pentru cunoscători, pentru împătimiții cititului, care vor găsi cu siguranță viziuni proaspete asupra cărților, alături de titluri și autori noi.
69 de motive stupide ca să te apuci de citit este alcătuită din 69 de articole, editoriale, fragmente din anchete și interviuri, recenzii și alte lucrări apărute pe Hyperliteratura în cei trei ani de existență. De la recomandări de titluri și autori care n-ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă, la cărți mai puțin cunoscute, dar la fel de importante și interesante, analogii și analize inedite ale unor cărți sau teme clasice, văzute mereu din alte unghiuri, până la povești savuroase din spatele cărților, din viețile autorilor, dar mai ales din viețile cititorilor lor.
Citiți pe Nopți de sânziene o recenzie despre textul scris de Alexandra-Georgiana Andrei- „Mă obsedează ideea de moarte din cărțile și filmele astea”: „A.G. vorbește despre efemeritatea morții, lucru pe care îl înțeleg din perspectiva religiilor orientale, care susțin că viața și moartea se succed una după alta, într-o curgere eternă. Dar poate că A.G. nu face referire la filozofia orientală…”
Alexandra-Georgiana Andrei: „Obsedez pe marginea ideii de moarte ca gând egolatru al omului, ca punct terminus al vieții, ca o necunoscută dintr‑o funcție algebrică de gradul al doilea și ca manieră de căutare a unui sens. Cea mai mare teamă a mea, care crește din întuneric și dublu alter ego, se plimbă în jurul efemerității morții în cea mai pură formă. Nu vorbesc despre vremelnicia Biblică sau de Judecata de Apoi, concepte deja suprautilizate de fundamentaliști religioși, popi și băbuțe care‑și folosesc scaunele din biserici pe post de praguri de socializare și vorbe de duh. Vorbesc despre incertitudinea care‑mi apasă fiecare por, punct negru sau coș de pe frunte.
Totuși, trăiesc în reverii interminabile în care indivizi știuți morți încep să vorbească și se retrag în niște bule obscure, pe care nu le știu a înțelege. Nu duc vieți ca mai‑nainte, dar sunt vieți. Nu, nu am văzut nici prea multe filme de groază (de altfel, ăsta e un concept isterico‑malign și lipsit de veridicitate), și nici nu trăiesc în continuare la tumultuoasa vârstă de 17 ani. Totuși, e o fantasmă pe care nu mi‑o pot scoate din minte, deși nici măcar nu are puterea de a‑mi mișca vreun rid de expresie măcar doi milimetri. Poate e un simplu joc al seducției între ceea ce e palpabil și ceea ce cunosc în mod constant, viața, și un propriu ideal dihotomic și de neatins fără repercusiuni.” (Mă obsedează ideea de moarte din cărțile și filmele astea în 69 de motive stupide ca să te apuci de citit)