A început numărătoarea inversă. Mai sunt atât de puține zile până la Crăciun și avem atât de multă nevoie, mai ales în vremurile acestea, să simțim spiritul acestei sărbători, încât i-am provocat pe autorii Adenium să ne povestească cea mai frumoasă amintire pe care o leagă de această perioadă a anului, sau, de ce nu, cel mai stânjenitor moment pe care l-au trăit în prezența Moșului.
Vasile Brașovanu a publicat, la Adenium, volumul Calitatea democrației și cultura politică în România. Cartea a apărut în colecția Colloquium și este o binevenită interogare a rezidenței adevăratului spirit democratic, tezaurizat nu în instituțiile reprezentative ale statului, ci în societate.
Iubind copiii, Vasile se vede pus, uneori, în postura de Moș Crăciun. Ce se poate întâmpla în momentul în care vrei să îndeplinești atribuțiile Moșului? Citiți mai jos.
De câțiva ani încoace sărbătoarea Crăciunului mă aduce într-un fel sau altul în postura de … Moș Crăciun. Așa-i când iubești copii și vrei să aduci zâmbete pe fețele piticilor. Asta s-a întâmplat și acum 3 ani, când, cu câteva zile înainte de Crăciun, educatoarea nepotului meu din Iași, cunoscându-mă, m-a rugat să fiu moșul. Ne-am costumat, am schimbat vocea, urma să dau cadourile. Printre piticii de la serbare era și Alex, nepotul năzdrăvan. Ajunge la mine, îl rog să-mi spună poezia și … ce să vezi, mă recunoaște și strigă în gura mare: “Aista-i Vasâlicî!”, și uite așa s-a dus magia moșului :))
