Pentru ca destinul intelectual al lui Gramsci în cultura română să aibă un parcurs fericit, Adenium a inițiat colecția „Biblioteca Gramsciana”, în care se vor publica traduceri din opera lui Gramsci și alte lucrări de referință. Coordonatorul acestei colecții este conf. univ. dr. Sabin Drăgulin (Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București), iar comitetul științific este alcătuit, în ordine alfabetică, de: Vito Buono (Centrul interuniversitar de cercetare a studiilor gramsciene al Universității „Aldo Moro” din Bari), Angelo Chielli (Universitatea „Aldo Moro” din Bari), Ioana Cristea Drăgulin (doctor în științe politice), Angelo d’Orsi (Universitatea din Torino), Lea Durante (Universitatea „Aldo Moro” din Bari), Guido Liguori (Universitatea din Calabria), Laura Mitarotondo (Universitatea „Aldo Moro” din Bari), Gheorghe Stoica (Universitatea din București) și Silvio Suppa (Universitatea „Aldo Moro” din Bari).
La Adenium a apărut un nout tilu în colecția Biblioteca Gramsciana: Crearea statului italian în viziunea lui Antonio Gramsci, de Ioana Cristea Drăgulin. Volumul abordează teoretic și istoriografic cele mai importante categorii ale gânditorului politic Antonio Gramsci. Analiza Ioanei Cristea Drăgulin permite restituirea unității și continuității pe care tinde să le ascundă natura fragmentară a unei mari părți din opera gramsciană, reconectând într‑un cadru unitar aparatul conceptual complex pe care autorul îl diseminează pe parcursul Caietelor sale, într-un context cultural atât de îndepărtat de cel originar, când au fost scrise.
Ioana Cristea Drăgulin este doctor în științe politice al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, titlul tezei sale fiind Il Risorgimento în viziunea lui Antonio Gramsci. A absolvit un master în muzeologie la Facultatea de Istorie‑Geografie din cadrul Universității „Hyperion” din București, și licență în istorie, la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București. Pe parcursul perioadei doctorale a desfășurat mai multe stagii de cercetare în domeniul studierii gândirii politice a lui Antonio Gramsci, în cadrul Departamentului de Științe Politice al Universității de Studii „Aldo Moro” din Bari. A publicat articole și recenzii pe tematica gramsciană în revistele de științe politice Polis, Sfera Politicii, Cogito, South‑East European Journal of Political Science, studii și cercetări în cadrul mai multor volume colective. Este membră a colegiului științific al colecției „Biblioteca gramsciana” a Editurii Adenium. A tradus volumul Antonio Gramsci, „Scrieri (1914‑1916)”, ediție îngrijită de Guido Liguori și Sabin Drăgulin, Editura Adenium, Iași, 2015.
Citiți, în avanpremieră, un fragment din volumul Crearea statului italian în viziunea lui Antonio Gramsci. Cartea va fi lansată la Salonul Internațional de Carte Bookfest sâmbătă, 4 iunie, începând cu ora 18:00, la Cafeneaua literară Iulius Meinl, Pavilionul C4 din Romexpo. Vor participa: Angelo Chielli, Ioana Cristea Drăgulin și Sabin Drăgulin. Evenimentul va fi moderat de Daniel Șandru, director editorial Adenium.
„Antonio Gramsci a murit la Roma (27 aprilie 19371) la 46 de ani, după o perioadă de detenție și semidetenție care durase mai mult de zece ani. Condamnat de tribunalul fascist la o pedeapsă privativă de libertate de peste 20 de ani (20 de ani, 4 luni și 5 zile), teoreticianul sard, fost secretar al Partidului Comunist Italian, își sfârșea zilele în uitare, părăsit fiind atât de tovarășii de partid, cât și de prieteni.
În realitate, Gramsci fusese marginalizat în interiorul partidului încă din perioada arestării sale de către autoritățile fasciste. Motivațiile acestei distanțări au fost viziunile diferite dintre teoretician și succesorul său în funcția de secretar al PCI, Palmiro Togliatti, cu privire la politica de partid promovată de Stalin și Buharin față de grupurile comuniste reprezentate de Troțki, Kamenev și Zinoviev. Momentul „despărțirii” dintre cei doi a fost prilejuit de scrisoarea pe care Gramsci a trimis‑o la Moscova, prin intermediul lui Togliatti, prin care își exprima dezacordul față de „drumul” pe care „democrația populară” îl luase în URSS. Scrisoarea nu i‑a fost înmânată niciodată lui Stalin, ceea ce a provocat indignarea lui Gramsci. Acesta a fost motivul principal pentru care relațiile dintre cei doi s‑au răcit (D’Orsi, 2014, p. 11).
Cu toate acestea, imediat după încheierea celui de‑al Doilea Război Mondial, opera lui Gramsci a fost promovată de același Togliatti. Teoreticianul sard a fost prezentat militanților PCI și spațiului intelectual peninsular într‑o dublă ipostază: ca luptător antifascist și în calitate de cel mai important teoretician marxist italian din perioada interbelică. Rolul lui Togliatti a fost fundamental nu numai în prezentarea operei lui Gramsci, dar și în strângerea scrierilor gramsciene, de publicarea cărora s‑a ocupat personal: între 1947‑1948 Scrisorile și între 1948‑1951 Caietele din închisoare. Putem considera astfel că Togliatti a fost principalul editor al teoreticianului sard.
Pe de o parte, geneza gândirii gramsciene se regăsește în momentele dificile din perioada Primului Război Mondial și din anii zbuciumați de după încheierea acestuia. Pe de altă parte, Gramsci, ca produs al societății meridionale, a adus în discuție problemele cu care sudul profund s‑a confruntat pe întreaga perioadă risorgimentală.”
