Daniel Șandru: „Doar o intuiție de cititor îmi spune, odată sfârșite paginile acestui excelent roman, că Arthur Suciu și-a îmbrăcat propria biografie în pielea personajului central, un comunicator politic având background filosofic și care navighează, pe de o parte, printre valurile crizei economice din ultimii ani, într-un București pe care-l identifică voit decadent și al cărui simbol pare a fi dat de suma găurilor din centrul său vechi (cluburi, pub-uri sau, retrospectiv lingvistic, cârciumi) și, pe de altă parte, printre cele stârnite de etapele propriei crize interioare, care îl transformă într-o ființă dislocată, prăbușită în gaura căscată de prăpastia neputinței (p. 113). Identitatea autor-personaj, altfel teribil de importantă în jocul scriitural, s-a diluat, în cazul meu, în acea subiectivitate a trăirii pe care o conturează posibila identitate cititor-personaj. Poate că, pentru a se întâmpla acest lucru, e necesar ca însuși cititorul să fie situat, ca vârstă, la 40 de ani, asemeni personajului. Sau poate că este nevoie ca cititorul să se regăsească în anumite experiențe de viață pe care autorul-personaj i le deschide-n față printr-o foarte empatică invitație la reamintire.”
Citiți cronica volumului În gaură, de Arthur Suciu, în revista de cultură contemporană TIMPUL.
