A început numărătoarea inversă. Mai sunt atât de puține zile până la Crăciun și avem atât de multă nevoie, mai ales în vremurile acestea, să simțim spiritul acestei sărbători, încât i-am provocat pe autorii Adenium să ne povestească cea mai frumoasă amintire pe care o leagă de această perioadă a anului, sau, de ce nu, cel mai stânjenitor moment pe care l-au trăit în prezența Moșului.
Radu Lupașcu este coordonatorul volumului Arta sunetelor, apărut la Adenium, o apariție editorială remarcabilă pe piața de carte românească, un volum care aduce în prim-plan câteva dintre cele mai mari nume autohtone și internaționale ale genurilor jazz, blues, rock, clasică, de avangardă, gospel, lăutărie, hip-hop, musical sau muzică de film și teatru.
Rock-ul schimbă atitudini şi mentalităţi! A fost primul concert la care am participat după tragedia petrecută în clubul Colectiv. Nu mă gândeam că va fi o premieră şi o bucurie, acum în prag de Crăciun! Emoţiile apropierii sărbătorilor Crăciunului au fost dublate de o schimbare în lumea rock-ului. Una chiar reuşită, din mai multe puncte de vedere. Chintesenţa recenziei de faţă o constituie desigur supergrupul The Aristocrats şi al său extraordinar recital. Nu poate fi comparat cu nimic, din tot ce-am văzut pe viu, până acum. În rock-ul progresiv găsim destule formule de virtuozitate cu sau fără voce în prim plan. Vă amintesc doar trei nume, audio-comparative: Dixie Dregs, Mahavishnu, King Crimson şi Frank Zappa. Aristocraţilor, la primul lor concert în România, le-au fost necesare doar câteva minute pentru a-şi demonstra calităţile tehnice şi priceperea improvizatorică, aptitudini la care au ajuns studiind şi cântând alături de mari nume ale muzicii rock: Guthrie Govan (chitară, 27 decembrie 1971, ASIA, GPS, The Young Punx, Steven Wilson), Marco Minnemann (tobe, keyboards, n. 24 decembrie 1970, Steven Wilson, Joe Satriani, Paul Gilbert, Kreator) şi Bryan Beller (bas, n. 6 mai 1971, Steve Vai, Mike Keneally, James LaBrie, Dream Theater, Dweezil Zappa). Foarte rar, putem vedea live, muzicieni din liga super-profesioniştilor, la noi acasă. Avem îndoieli, justificate, din pricina locaţiei, sunetului, confortului şi nu în ultimul rând, din cauza (renumelui) organizatorilor. De această dată însă, Phoenix Entertainment şi-a făcut treaba. Evenimentul THE ARISTOCRATS, anunţat iniţial pentru clubul Silver Church (intrat în renovare, nu mă întrebaţi de ce!) s-a mutat la Arenele Romane, într-un cort încălzit, unde nu s-a fumat şi care a avut patru ieşiri (vizibile) de urgenţă. Deci, se poate! Numai parlamentarii tergiversează nejustificat votarea legii antifumat! Nu cred că-i vor mai vota românii şi Nu cred că aceste două mari partide vor mai fi (atât de) mari după alegerile din 2016. Au votat numai în folosul lor şi al slugilor linguşitoare. Nu avem o sală de concert corespunzătoare unui eveniment muzical de ţinută! Ultima dată când am fost într-un astfel de cort (tot la Arenele Romane) cântau americanii de la W.A.S.P. Citiţi articolul meu din 2009 – Cum ne-a înţepat W.A.S.P. urechile! – cu menţiunea că, atunci se fuma aprig şi în cort…
Creierul uman este influenţat de muzică (şi uneori de lipsa ei!) făcându-ne să înţelegem viaţa, dorinţa de a trăi. Muzica formează atitudini şi mentalităţi. Modelează caractere umane. După cum s-a văzut, răstoarnă guverne şi probabil, pe termen lung, va ajunge în casele şi la inimile altora, văduviţi şi frustaţi de mass media mioritică, incorectă cu toate genurile muzicale şi incapabilă să înţeleagă fenomenul muzicii Rock. Pentru ei, ştirea este cancan şi acest eveniment, ca şi altele, a trecut aproape neobservat. De astă dată, la Arenele Romane nu s-a fumat decât în locuri special amenajate, iar sunetul, încă de la trupele româneşti din deschidere, a fost aproape perfect! Chiar mă miram, odată cu plăcuta surpriză a reuşitelor coveruri ZAPPA ale trupei Theo & The WristBand, cum vor suna Aristocraţii, dacă ăştia mici, sună aşa de bine. Pe câţiva dintre membrii trupei, ce s-au încumetat (şi bine a făcut), să interpreteze piese FRANK ZAPPA, îi cunoşteam din Big Mamou sau de la alte evenimente de jazz sau blues şi m-am bucurat de reuşita unui proiect dificil, atât pentru muzicieni, cât şi pentru găsirea unei locaţii adecvate, pentru o cântare decentă, dăruită unui public avizat şi pretenţios totodată. A doua trupă românească a fost QuantiQ, din Braşov, de la care îmi amintesc cu plăcere, piesa Răsărit şi buna sincronizare a sunetului cu fasciculele de lumini. Ultima trupă românească aleasă de organizatori s-a numit ALT+F4, care a închis biruitor acest mini-festival rock, în acordurile instrumentale ale celebrei Birdland, piesă la care s-au făcut remarcaţi, atât chitaristul Andrei Comaroni, cât şi foarte talentatul toboşar, Bubu Cernea. De aceea, mă bucur că şi din acest punct de vedere, evenimentul din 7 decembrie 2015 a fost o reuşită. Sunetul a fost foarte bun, deşi această întâmplare, a avut loc într-un … cort amenajat în incinta celebrelor Arene Romane din Bucureşti. Să sperăm că printr-un proiect (european) bine făcut, această locaţie se poate transforma într-un tabernacol al muzicii rock şi nu numai. Referitor la legea antifumat, vreau să fac precizarea că nu este vorba de un război, între fumători şi nefumători sau că, această lege ar duce la interzicerea unor drepturi, cum se induce ideea de către unii parlamentari, muncitori cu gura, ci pur şi simplu, ea protejează şi pe unii şi pe alţii, fumători sau nefumători, „prin prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, în toate spaţiile închise şi acoperite de folosinţă colectivă, dar şi în incinta instituţiilor academice şi de educaţie…” Nu am văzut niciun fumător revoltat la acest concert şi cu toţii ne-am bucurat de aerul cald, respirabil şi mai ales de, grija organizatorilor pentru siguranţa noastră. Este un nou început, iar aceste rânduri, rămân mărturie, pentru cei de acasă, să nu (mai) rateze un viitor (probabil) strălucitor eveniment rock. Nu vă străduiţi prea mult să ascultaţi (sau să vedeţi!) The Aristocrats pe internet, încercaţi să-i descoperiţi în concertele LIVE şi vă veţi bucura, de mulţimea improvizaţiilor de excepţie, pe care numai scena rock-ului progresiv v-o poate oferi cu sinceritate. O fuziune organică între rock şi jazz, blues şi funk, presărată cu momente nostime, umoristice, cum însuşi Guthrie Govan o caracterizează: „the twelve-bar blues of stand-up comedy”. O secţiune ritmică provocatoare, aşa cum nu aţi văzut-o la concertele Satriani şi capabilă de orice susţinere poliritmică pentru un erou al chitarei electrice. Un chitarist excepţional (declarat de unele reviste de specialitate, cel mai bun din lume!) potrivit pentru astfel de escapade futuriste şi convingător pentru orice exigenţă cenzorială. Am fost părtaş la o premieră organizatorică şi concertistică, şi regret, că această reuşită se datorează jertfei unor tineri frumoşi, veniţi (ca şi noi) să se bucure de magia unui concert ROCK. Tuturor vă dedic, acum în preajma Crăciunului, Smuggler’ s Corridor, unul din hiturile noului album, Tres Caballeros, din al cărui turneu de promovare a făcut parte acest elegant show.
