O nouă apariție în Colecția Christia a Editurii Adenium, volumul Portrete legendare feminine, de Isidora Popescu, prezintă nouă proiecte de istorie locală, rezultat al cercetărilor făcute în arhivă și „pe teren” la mănăstirile Agapia, Văratic, Neamț, Secu din județul Neamț, Galata și „Sfinții Trei Ierarhi” din județul Iași, precum și la mănăstiri și obiective istorice de pe muntele Ceahlău și din împrejurimi.
Citiți, în avanpremieră, câteva fragmente din acest volum:
Încercând o incursiune istorică pe muntele Ceahlău, se cuvine a spune că acest areal a fost viețuit de oameni din timpuri străvechi. Drumeții care trec și zăbovesc câteva clipe în Poiana Scaune ar trebui să știe că aici a fost descoperit un nivel de locuire preistoric, de un real interes pentru activitatea arheologică. Cercetările au scos la iveală o așezare atelier cu caracter permanent, a cărei existență îndelungată a fost favorizată de condițiile locale prielnice. Inventarul litic constituit din vârfuri, lame, piese denticulare etc. prezintă trăsături specifice epipaleoliticului central european. Perioada finală a paleoliticului este marcată de retragerea treptată a ultimilor ghețari, încălzirea climei și formarea unei pături de sol fertil. Odată cu importantele schimbări climatice, s-a produs și retragerea vânatului mare spre nord. Oamenii au fost nevoiți să-și caute alte resurse de hrană. S-a acordat o atenție mai mare animalelor mici, ceea ce a determinat și perfecționarea tehnicii de vânătoare. Uneltele sunt de mici dimensiuni, iar comunitățile umane, urmărind vânatul la mari distanțe, marchează o mobilitate sporită, o instabilitate și o interferență a ariilor culturale.
Ființa umană începe să aibă tot mai vădite preocupări artistice și manifestări magice, vizând îmblânzirea forțelor naturii. Strămoșii noștri daco-geți socoteau că zeii locuiesc pe vârfuri de munți, aproape de cer, acolo unde înălțimea și liniștea îndeamnă la meditație spre purificare. Ne tragem dintr-un neam care credea în nemurirea sufletului! Marele preot Deceneu aducea jertfe pentru cei dispăruți, practicând cultul morților.
Despre un munte sacru numit Kogaionon, unde și avea sihăstria omul zeu Zamolxis, pomenește Strabon. Nu știm unde se va fi aflat pe pământul vechii Dacii acest munte. În apropiere de Piatra Neamț însă, a fost descoperit un sanctuar dacic și se pare că pe lângă Ceahlău exista o intensă viață religioasă.
(…)
Muntele Ceahlău păstrează o aură mitică și sacră încă de pe timpul dacilor liberi. Se știe că peste credința dacilor s-a suprapus încă din secolul I d.Hr. creștinismul, pătruns în Imperiul Roman de Răsărit. Grotele muntelui și relicvele schiturilor ne amintesc că în munți s-a păstrat la vreme de cumpănă limba și credința poporului român. Există numeroase mărturii care atestă prezența multor generații de sihaștri și călugări timp de peste șapte secole în Ceahlău. Toponimia din acest munte este relevantă. Vârfurile cele mai înalte ale Ceahlăului se numesc Toaca și Panaghia, toponime nemaiîntâlnite în alte părți ale Carpaților. Pe Toaca, până prin 1954, se afla un postament de piatră cu doi suporți metalici pentru o toacă la început din lemn, apoi din metal și un clopot care a sunat secole de-a rândul, deșteptând sihaștrii la rugăciune. Crucea și toaca au fost mereu reînnoite când trăsnetele și vânturile puternice le distrugeau.
(…)
Oricine prețuiește trecutul istoric îmbogățit cu povești din vechime și divagații mitologico literare găsește îndemn și temei pentru a nu se dezice de truda marilor strămoși. A fi la înălțimea acestei moșteniri presupune a urma vechile tradiții și a nu pierde simțul măsurii. Drumeții care trec și zăbovesc în arealul nemțean pot imprima ușor călătoriei lor semnificație și împlinire spirituală, admirând numeroasele obiective turistice. Am ales spre cercetare și popularizare prin lucrarea de față un subiect demn de toată atenția. Vom contura portretele celor mai însemnate personaje feminine ce înfrumusețează istoria acestui județ. Întâi de toate, vom aminti de ruinele Dochiei și legendele Ceahlăului, care răscolesc în noi drama originii neamului românesc. Cel mai impunător masiv de pe cuprinsul județului Neamț, Ceahlăul, muntele strajă, muntele simbol al Moldovei păstrează o faimă mitică și sacră încă de pe timpul dacilor liberi. Se spune că acest gigant solitar, încărcat de taină și măreție oferă cea mai recunoscută forță sugestivă. Atâta farmec și ademenire îți împărtășește acest munte, încât cine nu l-a urcat într-o zi senină nu știe ce înțeles cuprinde cuvântul „sublim”. Relieful conglomeratic reprezintă unul dintre principalele obiective de atracție pentru turiști. Sălbăticia versanților, maiestuoasa îngrămădire de stânci, nuanțarea cromatică a vegetației pot emoționa cu ușurință privitorul. Printre cele mai spectaculoase forme se numără Panaghia, Toaca, Detunatele, Căciula Dorobanțului, Dochia, Clăile lui Miron etc. Spectacolul este exuberant și accidentalul care rupe simetriile și ritmul oferă o senzație de frumos și încântare călătorilor rafinați și sensibili. Aici, energia infinită a naturii s a risipit generos în diversitatea de forme și culori. Descrierea noastră, oricât de meșteșugită ar fi, nu este o imagine vie, ci va rămâne în lumea esteticului, virtuală pledoarie pentru un început de excursie.
