Nu știi niciodată ce se ascunde cu adevărat în tine, pana nu te afli într-o situație limita. Când ești în libertate și în măsură sa alegi orice ți se pare potrivit într-un anumit moment, nu pui preț pe împreună, pe “hai sa construim o amintire care sa ne salveze de neantul propriei minți și al propriului suflet”.
Dai frâu liber egoismului și te mai răsfeți, din când în când, cu nepăsarea. Chiar dacă vezi răul din jurul tău și te împotmolești în urat, te tragi pe brânci afara și încerci sa nu lași urme, dar nu te întrebi ce ai putea sa schimbi. Și, într-o zi, când poate ai îmbătrânit suficient, încât sa fii atent la detalii, iți cade o carte în mana. Nu trebuie sa fie cartea ta preferata. Dar, faptul ca a reușit sa respecte regula celor cinci minute de nehotărâre și ca te-a făcut sa ți-o strecori în biblioteca, te obliga sa o citești și sa o înțelegi. Da, este o carte despre agonia unei minți și a unui suflet care mențin viu un corp încarcerat. Și atunci iți testezi compasiunea, te convingi de puterea exemplului și iți reiei lecția cea mai grea pe care trebuie sa o înveți în viata “cum sa nu ii judeci pe ceilalți cu orice preț”.
Citește întreaga recenzie pe ceascadecultura.ro
