Poveste pentru toate vârstele, „O inimă de Broscuță”, își continuă drumul prin volumul al IV-lea- „Botezul maturității”. Autorul, Gheorghe Vîrtosu, crede în Dragoste, ca soluție de prim rang a tuturor problemelor vieții. Dragostea este, deci, ideea care stă la baza acestei colecții: dragostea de viață, de adevăr, de frumos. În acest volum, cititorul trece prin angoasele maturizării pentru că “ca să ajungi să escaladezi culmile cele mai înalte ale Luminii, urmând ca de acolo să vezi clar tot ce te înconjoară, va trebui întotdeauna să treci prin focul suferinței.” (p. 17)
„Botezul maturității” este închinat bunicilor, de fapt ideii de bunici sau bunicilor universali. Este o dedicație plină de sensibilitate cu care putem rezona cu toții.
„Închin cel de-al patrulea volum al Inimii de Broscuţă bunicilor mei.
Veţi fi contrariaţi, însă, să aflaţi că nu i-am cunoscut. Multă vreme le-am ştiut doar numele: le silabiseam de pe crucile din cimitir. Deşi tragică, această realitate mi-a oferit un dar nepreţuit: dintre toţi bătrânii satului, i-am selectat pe cei mai înţelepţi, pe cei mai harnici, pe cei mai frumoşi. Am luat ce era mai bun de la fiecare şi imaginaţia mea a trecut la treabă, creându-mi bunicii perfecţi.
Astfel, bunicii mei sunt imaginea ideală a felului în care aş fi vrut să fiu în trecut şi a felului în care aş vrea să fiu în viitor. Bunicii mei, în imaginaţia mea, sunt frumoşi, demni şi hotărâţi. Sunt sigur că nu s-au plecat în faţa nimănui. În mica lor lume, care se rezuma doar la gospodăria lor, erau cei mai pricepuţi!
Îmi place să cred că, pe măsură ce anii trec, semăn tot mai mult cu bunicii mei: în anumite momente la privire, în altele la zâmbet, alteori la mânie! De multe ori mă întreb dacă sunt aşa cum şi-ar dori ei să fiu. Şi atunci mă opresc, dau jos din spate desaga amintirilor şi răscolesc… Caut amintiri netrăite, caut speranţa binecuvântării bunicilor…
Aştern în povestea mea poveştile bunicilor universali, învăţăturile lor, dragostea lor înveşnicită faţă de nepoţei, faţă de urmaşii neamului…”
