Teodor Codreanu, despre volumul Comisarul Corcodușă: „Se pare că începem să trăim sub o nouă zodie a absurdului, după aceea semnalată de avangarda urmuziană şi de antiliteratura din secolul al XX-lea, precizând că noi, românii, avem predecesori şi mai timpurii, un Ion Prale, la izvoarele poeziei naţionale, şi pe un Caragiale din Căldură mare sau din Cum se înţeleg ţăranii. În era „democraturii” postdecembriste (Luca Piţu), Urmuz redivivus, în epigramă – prin George Corbu, în filosofie – prin deja amintitul Luca Piţu, iar, în proză, cel mai insolit continuator – Adrian Buzdugan, autor al unui ciclu de cinci romane dedicate „comisarului Corcoduşă”, ciclu început la Huşi, în 1988, continuat şi încheiat până în 1992 (la Curteni, Fălticeni şi Iaşi) şi „revăzut cu dioptrii mărite” (survenind şi acestea din caragialianul simţ enorm şi văz monstruos) în 2013-2014, la Brăila (Cf. Adrian Buzdugan, Comisarul Corcoduşă Editura Adenium, Iaşi, 2014, cu o postfaţă, de A.G. Secară – deşi criticul gălăţean semnează, în mod obişnuit, a.g. secară – şi ilustraţii, de Viorel Pîrligras).”
Citiți cronica aici.
