Volumul Civilizația română modernă neîmplinită. Un eseu post-lovinescian, de Alexandru Radu, a apărut la Adenium, în colecția Colloquium.
România, înainte de a fi un stat cu adevărat modern, a fost unul național. Această necesitate istorică a devenit apoi ambiție culturală, deoarece problema identității românești a devenit chestiunea centrală în toate dezbaterile culturale ale secolelor XIX și XX.
Tradiționaliștii și moderniștii, prin sentințele culturale pe care le-au dat, în loc de soluții, au oferit neîmpliniri, de aici, în viziunea lui Radu Alexandru, importanța realizării unei sinteze care susține natura dublă a identității românești.
Nu suntem nici orientali, nici europeni cu totul. Avem nevoie să știm acest lucru și să îl acceptăm cu maturitatea specifică unei națiuni care și-a găsit propriul drum identitar și care își construiește cu încredere și calm viitorul.
Alexandru Petria: „O carte interesantă pentru înțelegerea României, a orei ei exacte, de ce suntem așa și nu altfel, a publicat profesorul universitar Alexandru Radu, Civilizația română modernă neîmplinită. Un eseu post-lovinescian, editura Adenium, colecția Colloquium, 2015. Radu este un admirator al lui Eugen Lovinescu, părintele teoriei sincronismului, iar prin volumul la care mă refer el încearcă să dea valențe noi acestei teorii, cu un aport original.” Citiți recenzia pe stiripesurse.ro.
Alexandru Radu: „La temelia demersului nostru stă sincronismul lovinescian, cea dintâi teorie coerentă asupra formării civilizației române moderne. Nu pornim așadar de la un punct zero al dezbaterii, ci de la un moment al ei bine conturat. Ne‑am asumat acest moment de referință în istoria culturii românești din motive pe care considerăm nimerit a le explica și justifica aici. Pe primul l‑am invocat deja. Într‑o epocă istorică marcată de progrese incontestabile în direcția sincronizării cu Occidentul, dar și de reacții teoretice critice față de acest nou curs de dezvoltare a României, Lovinescu a intervenit, în deceniul al treilea al secolului trecut, în dezbaterea modernității nu oricum, ci cu forța incontestabilă pe care i‑o dă construcția sa teoretică, în ciuda încercărilor adversarilor lui, tradiționaliști sau, mai târziu, marxiști, de a o minimaliza sau de a o micșora până la anulare. Intervenția sa era de fapt cerută de nevoia de a separa odată apele, de a lămuri definitiv sursele, direcția și forțele active ale procesului de modernizare a societății românești. Iar pe acestea Lovinescu le‑a conturat cu putere: evoluția organismului social în direcția sincronizării cu Occidentul prin intermediul contagiunii imitative, în acord cu originile latinității noastre etnice, lingvistice și spirituale, sub acțiunea directă și decisivă a instituțiilor, a forțelor ideologice revoluționare, europeni
ste”.
Alexandru Radu este absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, doctor în filosofie al aceleiași universități şi profesor universitar la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”. A publicat peste 30 de volume subsumate celor două direcţii principale de studiu: tranziţie şi modernizare, sisteme politice şi guvernare. Dintre publicaţiile sale recente amintim studiile „Despre mitologia votului uninominal” (Sfera Politicii, nr. 174, 2013) și „Ghiță Ionescu, Comunismul în România. O carte ce trebuie recitită” (Sfera Politicii, nr. 177, 2014) și volumele Politica între proporționalism și majoritarism (Institutul European, 2012) și Statul sunt eu! Un raport asupra politizării justiţiei româneşti (în colaborare cu Daniel Buti, Pro Universitaria, 2014).
