Recomandarea Adenium pentru această săptămână este volumul Iluzoria vulpe a fericirii, autor Doina Popescu.
Dacă n-ați mai pus mâna de multișor pe-o carte cu „de toate”, rezervați un loc pe noptieră pentru romanul acesta! Cristian, Zina, Iulia, Radu, Ionuț, Ana. Femei frumoase, bărbați complicați. Relații care seamănă cu marea, când potolite, când zbuciumate. Personajele centrale își joacă destinele la ruletă, așteptând deznodământul propriilor povești de viață: eșec sau reușită. La fel ca oricare dintre noi. Fericirea e mereu la un pas distanță…
Doina Popescu: „Durerea mea se distilează în esenţe tari. Mă sufocă dorul de o fericire pe care am întrezărit-o doar atât cât mi se pare uneori că văd cu coada ochiului umbra prelungă a unei vulpi furişându-se tăcut pe lângă mine. (Niciodată nu ştiu cum şi când va apărea şi nici cât de repede va dispărea, aşa că pe drept cuvânt am numit-o iluzoria vulpe a fericirii.)”
SemneBune: „Dincolo de a fi un roman de ficţiune, cartea Doinei Popescu dezbate, prin intermediul unor personaje inteligente, idei politice, filozofice, teme ce ţin de psihologie, artă, religie, de natura umană şi chiar de lingvistică. Devine greu în anumite momente din carte să accepţi ca fiind credibile dialogurile dintre personaje într-atât sunt de profunde şi de erudite. Ca cititor, nu ai cum să nu te întrebi dacă, în viaţa reală, a existat vreodată un grup la o masă din Lăptărie care să poarte asemenea conversaţii. Contextul ficţional al cărţii permite însă cadre pe care este puţin probabil să le decupăm din realitate.”
Cyberculture.ro: „Cartea Iluzoria vulpe a fericirii de Doina Popescu, apărută la Editura Adenium, este un labirint pentru cititorul nefamiliarizat cu arta, religia, lingvistica și psihologia. Pe de altă parte, un cititor pasionat ar trebui să fi deprins, de-a lungul timpului, abilități de înțelegere a diverse noțiuni din aceste domenii. Înainte de toate, textul este despre natura umană. Șase personaje sunt prinse în vârtejul vieții moderne și au drame interioare, frustrări, conflicte, dorințe. Autoarea exprimă aceste lucruri ascunse în personajele sale, aducându-ni-le pe rând în atenție.”
Catchy.ro: „În mod sigur, scrisul mă transpune în ceea ce, mai nou, e descrisă de psihologi drept starea de flow, sau de flux, în care îţi dispar barierele interioare şi exterioare şi accesul la toate nivelurile conştiinţei, etajele eu-lui, intelectului şi afectivităţii se produce plenar, dintr-o dată. E, într-un fel, ca beţia jocului de computer, care-l absoarbe cu totul pe împătimitul ce presimte că, pas cu pas, se apropie de victorie. Te scoate pur şi simplu din mediul înconjurător, din contingent. Eşti doar tu şi jocul căruia simţi că poţi să-i vii de hac până la urmă. Aproape că nimic altceva nu mai contează. Bănuiesc că e starea pe care o resimte şi un pasionat de puzzle-uri complicate; nevoia irepresibila de a desăvârşi întregul. Cred că e comparabilă, de asemenea, cu frenezia şi concentrarea celor ce se apucă de construit superbe şi efemere castele de nisip, fără să fie preocupaţi de gândul că un val de apă ori piciorul vreunui nenorocit pot oricând să le reducă opera la starea de pulbere amorfă, din care tocmai au scos-o. Sigur, nu o duci la nesfârşit în fericirea asta infantilă, pentru că, invariabil, “fluxul” se rupe la un moment dat.”
Urmăriți emisiunea Omul care aduce cartea și aflați mai multe detalii despre recomandarea Adenium pentru această săptămână.
Agentiadecarte.ro: „În această carte este vorba despre mine. Şi despre scriitori. Şi despre tine. Şi despre autoare, desigur. Este vorba despre o lume şi o vreme în care noi şi voi ne-ntâlneam la o bere sau o cafea că să discutăm filosofie şi literatură. Şi despre relaţiile dintre noi. Şi despre dragoste. Şi despre sex – dar, aşa, mai cu discreţie. Ne mai întâlneam şi ca să râdem.”
Ceascadecultură.ro: „Structura prozei Doinei Popescu se aseamana cu o succesiune de sedinte de terapie în grup și exploatează labirintul psihodramei, concept ce aparține psihiatrului și psihosociologului Jacob Levy Moreno. Pentru cei care nu știu, psihodrama este o metodă terapeutică și de consiliere de sine stătătoare. Ea abordează personalitatea atât din punctul de vedere al specificității individuale, cât și al integrării acesteia în structurile sociale. Bazele teoretice ale psihodramei servesc la explicarea dezvoltării indivizilor, a grupurilor și a sistemelor sociale, precum și a tulburărilor acestora. Exact asta încearcă autoarea în “Iluzoria vulpe a fericirii” să facă prin intermediul celor 6 personaje ale sale, Auroara, Iulia, Zina, Ana, Cristian și Radu. De altfel, Moreno pune stăpânire și pe titlul celui mai amplu capitol al cărții, dacă mai are cumva cineva vreo îndoială în privința sursei de inspirație pentru metoda de construire a profilului protagoniștilor narațiunii.”
