Nicolae Sirius (n. 1950) a părăsit România în 1986, a trăit șase luni într un lagăr din Austria, iar în 1988 a devenit cetățean australian. În 1995 a ajuns în Germania, iar peste doi ani s-a stabilit în Japonia. A debutat cu poezie în Tribuna Ialomiței (1968), publicând apoi în diverse reviste literare și în Caietul Debutantului (Editura Albatros, 1979). Ministerul Culturii și Artelor din Australia i-a oferit două burse guvernamentale. Piesa de teatru Ultimul dictator, Cain, Abel și Dumnezeu a fost jucată în limba engleză în cadrul Piccolo International Festival, iar Court House i-a pus în scenă piesa Castelul. A publicat în România Poezii fără țară (Editura Proteus, 1995) și Balada timpului ce plânge, scrisă în lagăr în 1986 (AMB, 2000), piesa fiind tradusă și în engleză, iar în Japonia, poemele sale din volumul Secolul alb (traduse în limba engleză) iau forma unui text electronic destinat cercetării literare. Din anul 1991, este membru al Uniunii Scriitorilor din Australia.
Nicolae Sirius: „Despre scriitor, însă, poți spune că-i întotdeauna și student și profesor. Pentru că trebuie mereu să-și contureze mai bine stilul, să fie la zi cu ce se mai publică, să aprofundeze lucrurile dintr-o altă perspectivă dacă trece de la poezie la teatru sau de la teatru la roman, sau să încerce să aducă, în lumea artei, informații din domenii foarte îndepărtate, care trebuiesc filtrate în așa fel încat ele să poată fi acceptate. În cele din urmă, ești și dincolo de stadiul de student sau profesor, pentru că indiferent cât de citit ai fi, nu poți produce ceva de calitate dacă starea necesara scrierii unei lucrări nu ți-e dată.” Întregul interviu acordat Ștefaniei Argeanu poate fi citit pe ceascadecultura.
Adenium a publicat două volume semnate Nicolae Sirius: Amintirile unui însingurat și Exilul.
