Cu toate că știința și tehnica au avansat într-un mod pe care oamenii de acum șaisprezece secole nici nu și-l puteau imagina, suntem tot mai înstrăinați unii de altii, mai puțin liberi și tot mai bolnavi, atât trupește, cât și sufletește. Sfântul Ioan Gură de Aur ne vine în ajutor cu scrierile sale și ne indrumă cum să depășim stresul și cum să trăim o existență plină de sens. Chiar dacă viața este o luptă, ea poate fi dusă în liniște. Un adevărat manual de dezvoltare personală și duhovnicească pentru oricine îl deschide, volumul Maxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur conține 927 de citate, grupate în peste 300 de teme.
„Sfântul Ioan, supranumit din secolul VI şi „Hrisostom” sau „Gură de Aur”, a trăit în a doua jumătate a secolului IV şi a murit în anul 407. A fost numit „Hrisostom” pentru bogata sa activitate misionară şi de predicator al moralei creştine.
Deşi a trăit în urmă cu 16 secole, scrierile şi cuvântările sale sunt la fel de actuale şi astăzi. Rămâi uimit şi puternic motivat spre acţiune citindu‑i scrierile ce au ajuns până la noi. Cuvântul său este viu şi plin de putere. Lectura acestor scrieri te face să simţi că sunt scrise chiar pentru vremurile în care trăim. Acest simţământ se datorează faptului că Sfântul Ioan expune în scrierile sale adevăruri universal valabile despre sufletul omului, despre lume şi despre Dumnezeu.” Protosinghel Teodosie Paraschiv
Editura Adenium vă oferă posibilitatea de a citi un fragment din volumul Maxime și cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur, Protosinghel Teodosie Paraschiv, editura Adenium, Colecția Christia.
DRAGOSTE
- Dragostea ştie a face pe om înţelept, după cum îl face şi blând. [49, XXXIII]
- Aceasta este adevărata dragoste, de a nu vedea în cel iubit şi în cel ce iubeşte două fiinţe despărţite, ci un singur om – ceea ce de nicăieri nu vine, fără numai din dragoste. [49, XXXIII]
- Ea este mai blândă decât orice maică, mai îmbelşugată ca orice comoară, ea face şi pe cele grele şi anevoioase, uşoare şi sprintene; virtutea ne‑o arată totdeauna uşoară, iar răutatea amară şi hâdă.
Gândeşte‑te bine: a cheltui sau a împrăştia avutul pare un lucru supărăcios, dar iată că dragostea acest lucru îl face plăcut; a lua sau a răpi bunurile altora pare plăcut lucru, şi totuşi dragostea nu lasă a părea plăcut, ci încă face pe om a fugi de acest păcat ca de un lucru urâcios. Şi iarăşi, a grăi de rău pe alţii pare multora un lucru plăcut, dar dragostea învederează acest fapt ca amar şi dezgustător, iar a grăi de bine îl arată plăcut, fiindcă nimic nu ne este mai plăcut ca a grăi de bine pe cel iubit de noi. [49, XXXII] - Dragostea este mai puternică decât zidurile cetăţilor, ea este mai vârtoasă decât diamantul, şi chiar de ai vorbi de vreo altă materie mai puternică decât diamantul, totuşi, vârtoşia dragostei pe toate le covârşeşte. Pe dragoste nu o învinge nici bogăţia, nici sărăcia sau, mai drept vorbind, dacă ar fi dragoste, apoi nu ar mai fi nici sărăcie şi nici bogăţie nemăsurată, ci numai bunătăţile ce ar izvorî din fiecare din ele. [49, XXXII]
- Aşa e puterea dragostei! Adună la un loc şi leagă pe cei ce sunt la mari depărtări! Dacă iubim pe cineva, îl avem înaintea ochilor în fiecare zi, chiar de‑ar trăi în ţări străine şi ne‑ar despărţi oceane întinse; după cum, dacă nu ne este drag cineva, adesea părem că nici nu‑l vedem, chiar de‑ar sta alăturea cu noi. Când e dragoste, nici o vătămare de pe urma depărtării; când nu e dragoste, nici un folos de pe urma apropierii. [11, 1]
- Dragostea omenească este plină de invidie şi zavistie, pe când cea dumnezeiască este scutită de orice patimă şi de aceea caută parteneri în iubire, căci zice: „Iubeşte şi tu împreună cu Mine, şi atunci te voi iubi şi Eu mai mult”. [48, 23]
- Să avem, zic, asemenea dragoste atât în interesul celor prezente, cât şi al celor viitoare. Dacă aş putea zice astfel, o asemenea dragoste, prin însăşi firea ei, ar trebui să o avem cu întâietate faţă de toate, fiindcă numai aşa putem să scăpăm de torturile vieţii prezente şi ale celei viitoare şi să ne bucurăm de împărăţia cerurilor. [48, 9]
- Nu este nimic pe care dragostea adevărată să nu‑l poată birui; şi când mai ales e la mijloc dragostea de Dumnezeu, apoi cel ce are o asemenea dragoste este mai presus de orice. Nici focul, nici sabia, nici sărăcia, nici boala, nici moartea, nici nimic altceva de acest fel nu i se va părea greu unui asemenea om, ci râzând de orice, el va zbura la cer şi nu va fi cu nimic mai prejos decât cei ce se găsesc acolo, şi numai spre o unică frumuseţe va avea el privirea aţintită: spre slava lui Dumnezeu. [48, 9]
- O astfel de putere are dragostea! Cuprinde în braţe, strânge la un loc nu numai pe cei de faţă, pe cei de alături de noi, pe cei care‑i vedem, ci şi pe cei de departe. Nici timpul, nici spaţiul nu pot întrerupe, nu pot tăia dragostea. [7, 3]
- Căci după cum puterea dragostei nu este împiedicată de depărtare, tot astfel nici lucrarea rugăciunii nu suferă piedică; ci, aşa cum puterea dragostei leagă între ei pe cei ce se află departe, tot astfel şi lucrarea rugăciunii poate folosi foarte mult celor de departe. [11, 1]
