Ioan Stanomir: Se poate vorbi, în economia istoriei intelectuale și politice occidentale, despre o obsesie rusă. Prin gigantism și vigoare mesianică, Rusia este unul dintre reperele la care se raportează invariabil spiritul occidental. Trasarea granițelor Europei înseși nu poate fi imaginată în absența explorării acestui vast teritoriu ce sfidează imaginația și impune geografiei o scară cu totul nouă și un peisaj aproape cosmogonic. În egală măsură, identitatea rusă este indisociabilă de acel dialog pe care îl întreține cu o Europă a Luminilor ce devine alternativ obiect de fascinație și obiect de repulsie. Paradoxul rus ține de această dificultate de inserție în spațiul occidental: aculturația produce un clivaj simbolic pe care anul 1917 îl va releva în mod dramatic.
Între revoluție și mistică, între sincronizarea prin saltul în viitor și replierea către o reacțiune ce exaltă rădăcinile unei Rusii autarhice, scindarea intelighenției ruse este unul dintre factorii ce vor modela istoria intelectuală europeană și occidentală. Radicalismul socialist sau slavofil sunt fețele gemelare ale unui spirit în căutarea propriei forma mentis. Expansiunea imperială, în forma ei țaristă sau sovietică, traduce propensiunea unui milenarism care face parte din genomul rus: extinderea granițelor indică neliniștea unei națiuni seduse de fantasmele ei fondatoare.
Citiți fragmente din Sfinxul rus. Idei, identități și obsesii, de Ioan Stanomir, pe Tiuk.
