Metaficțiunea contemporană. Dubla lectură a romanului românesc și spaniol este un studiu semnat de Anamaria Blanaru care vizează o cercetare complexă a metaficțiunii, o privire critică asupra polemicilor în care a fost abordat acest subiect.
Anamaria Blanaru: „Una dintre cele mai importante constante ale metaficțiunii rămâne construcția dublă, ficțiune și critică literară asupra textului scris, ambele fiind niveluri ale aceluiași text. În același timp, metaficțiunea determină o reconsiderare a relației dintre spațiul extradiegetic și cel intradiegetic, a elementelor comune care pot trece dintr‑un nivel în altul fără a anula raportul artă‑realitate. Nu în ultimul rând, metaficțiunea necesită un anumit tip de cititor instruit, cu o formație literară cel puțin medie, apt de a relaționa nivelurile textului, adnotările și digresiunile auctoriale inserate în firul epic și de a putea plasa romanul într‑un context literar în care i se anulează autonomia greșit interpretată, de cele mai multe ori, drept inovație.”
Alexandru Petria: „Anamaria Blanaru îi analizează comparativ pe Mircea Nedelciu, Ioan Groşan, Marin Mincu, Dumitru Ţepeneag, Adrian Oţoiu, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Răzvan Rădulescu, Gonzalo Torrente Ballester, Juan Goytisolo, José María Merino, Antonio Muñoz Molina, Enrique Vila-Matas, Bernardo Atxaga, Javier Cercas şi Alfons Cervera.” Citiți recenzia în întregime pe stiripesurse.ro.
