Volumul „Toamna căpitanului”, de Zoe Petre, a apărut la editura Adenium și cuprinde mai multe texte publicate în cotidianul Ziua și pe blogul autoarei, în perioada 2009-2014, ce surprind cu o deosebită obiectivitate și luciditate, precum și cu un ascuțit spirit critic realitățile cenușii ale vieții politice românești contemporane.
Referindu-se la problema votului, Zoe Petre afirmă: „Refrenul „n‑am cu cine vota, nu mă reprezintă niciunul” este probabil cea mai frecventă și mai nombrilistă formă de autoamăgire, care încearcă de fapt să spună că emitentul ei este atât de grozav el însuși/ea însăși, încât nici nu poate privi la candidații, partidele, parlamentarii ori miniștrii în funcție fără a se degrada. Deseori – nu însă întotdeauna –, cei priviți cu atâta dispreț nu merită cu mult mai mult, dar îmi veți permite să mă întreb și ce merită privitorul. Democrația – asta știa și Aristotel – este judicioasă statistic, când e vorba de numere mari, dar asta nu înseamnă că fiecare cetățean în parte e egal sau mai bun decât oricare dintre cei aleși. Or, mass‑media ne aduce deseori în casă indivizi al căror unic merit este acela de a fi perpetuu indignați.” („Toamna căpitanului”, Editura Adenium, 2014, p. 40)
Interviul acordat de Zoe Petre lui Alexandru Petria, despre istorie, publicistică și politică, poate fi citit pe catchy.ro.
Zoe Petre este un foarte cunoscut istoric, publicist și om politic român. În perioada 1990-1996 a fost decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității București. A susținut conferințe la Universitățile din Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles și Cambridge (Marea Britanie). A publicat numeroase lucrări și studii științifice, dintre care amintim: Commentaire aux „Sept contre Thebès” d’Eschyle (1981), în colaborare cu Liana Lupaș, Les Belles Lettres, Paris (1981), Civilizația greacă și originile democrației (1993), Societatea greacă arhaică și clasică (texte antice traduse și comentate) (1994), Cetatea greacă, între real și imaginar (2000), Vârsta de bronz (2000), Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor grecești referitoare la geți (2004), La Roumanie après 1989 (în colaborare cu Catherine Durandin, 2008). De asemenea, a publicat peste 100 de studii științifice și comunicări la congrese și colocvii internaționale. Premii și distincții obținute: Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1981), Premiul „Nicolae Iorga” al Ministerului Culturii (1990), Premiul „Mihai Viteazul” al Societății Mihai Viteazul – Călugăreni (1995), „Legiunea de Onoare” în grad de Comandor (Franța, 1999), Ordinul „Dom Infante Enrique”, în grad de Mare Ofițer (Portugalia, 1999), Ordinul „Danebrog”, în grad de Mare Cruce (Danemarca, 2000), Ordinul Național Serviciul Credincios al României (2000).
