Comisarul Corcodușă este o scriere greu de încadrat în genuri literare, un policier umoristic absurd, neoavangardist, în cinci episoade, despre un justițiar autohton, ce „rezolvă” cazuri în diverse colțuri ale lumii: Italia (Dragoste și corcodușe la Palermo, Fiica lui Corcodușă), Franța (Filiera durerii), Arabia (Mecca) și Rusia (Moscova nu crede în gloanțe). Ca personaj neaoș și, totodată, cosmopolit, comisarul Corcodușă va păși cu siguranță în istoriile literare, ridicându-se la înălțimea marilor detectivi ai literaturii polițiste. Iată de ce romanul este recomandarea Adenium pentru această săptămână.
Adrian Buzdugan: „Despre Comisarul Corcodușă cred c-ar fi putut să vorbească în ’92 cel care-a scris-o și care, încrezător, voia să devină scriitor. Sau, în cel mai bun caz, neobositul comisar însuși. Mie, cel care doar am scuturat nițel manuscrisul peste ani și ani, mi-e ceva mai greu… E o carte din curioasa specie a celor care (bune sau rele, nota bene) vor să apară cu orice preț, peste orice dificultăți, parcă se dorește o încă exemplificare a acelui bulgakovian Manuscrisele nu ard!.” Citiți întregul interviu în Gazeta SF.
A.G. Secară: „La sfârşitul lecturii (este totuşi o scriere de tinereţe a lui Adrian Buzdugan!), nu veţi şti, probabil, dacă a fost sau n-a fost un roman poliţist (sau cu un fel de spioni… sau de prune)… dar umorul său este de aceeaşi calitate precum cel al regizorului (doar vin amândoi de pe meleaguri vasluiene!) ori al rusului avangardist…Şi veţi înţelege cu siguranţă câte ceva despre diferenţa dintre „literatură” (care rimează bine cu maculatură deseori) şi arta cuvintelor… Sau despre neo-avangardism.”
Constantin Dram: „Adrian Buzdugan a dorit (şi a reuşit) o distanţare pe care el să o înscrie într-un anume sector al izbînzilor estetice. E o carte care ar trebui „să umble” şi să se ceară la vorbă, despre mai bune şi despre mai puţin bune. Dar după cum circulă la noi cărţile (şi ideile) lucrurile rămîn încurcate. Și iar se naşte absurdul, pentru ca un scriitor nu oricum, precum Adrian Buzdugan, să se apuce să scrie, din nou. Încurcat, provocator, ilogic, articulat, totuşi.”
Helion: „Adrian Buzdugan, după un volum de povestiri „ultimative” (Capela excomunicaților) și un roman filosofico-științifico-fantastic (Citadela de fier), prezintă acum un roman polițist excepțional pentru literatura română, iar autorul își demonstrează abilitatea de a se ridica deasupra genurilor.”
Theodor Codreanu: „Corcoduşă are savoarea „naţională” a corcoduşei căzute din pomul vieţii la românii de rând, pomul cel mai răspândit, mai rezistent, ilustrând acreala şi dulceaţa vieţii culminânde cu nelipsita ţuică de corcoduşe. Totodată însă Corcoduşă este universal, cosmopolit, împânzind mapamondul după revoluţie, devenind comisarul Corcodush, Corco, Corco Dush şi trezind fie spaima bandiţilor şi mafioţilor, fie admiraţia celor care iau cunoştinţă de isprăvile sale, niciodată clarificate, deşi suntem asiguraţi, în diverse locuri din text, că totul este clar.”
Citiți un fragment din roman în revista Viața Românească și altul în Revista de Suspans.
Adrian Buzdugan: „Perpetuum definibilul Corcoduşă este story-ul. El rezolvă orice caz, depistează orice suspecţi, pedepseşte pe oricine preventiv, urmăreşte orice infractori are pe listă, din patria mafioţilor, până hăt în Deşertul Arabiei. Cred că lui Corcoduşă i se trage şi de la romanele de aventuri citite de autor nu numai de la Harms, Urmuz şi ceilalţi… Aşa cum marii aventurieri/justiţiari au felurite peripeţii prin diverese colţuri ale lumii (îmi aduc aminte şi-acum de un român – cap de serie pe care l-am citit când eram mic, „Prin pustiul Saharei”, publicat în fascicole la Socec, prin anii ’30, cred, unde Old Shatterhand/Karl May ajungea în Sahara, sub numele de Kara Ben Nemsi – Carabina Nemţească!), aşa ajunge şi Corcoduşă să aibă, din Paris până-n Moscova. Aşa cum marii eroi au urmaşi, şi Corcoduşă are unul, dar nu pe fitecine, ci pe vajnica scriitoare Clea Corcoduşă, aşa cum Agentul 007 cucereşte instantaneu idealul feminin , la fel face şi Corcoduşă, numai că ceva mai în răspăr…” Citiți întregul interviu pe catchy.ro.
.
