De Ziua mondială a Teatrului, vă recomandăm „Funeral of hearts”, de Edith Negulici. Volumul este câștigătorul Concursului de Debut organizat de Adenium, secțiunea „Teatru”, și conține două piese ce readuc în prim-plan vechi personaje mitologice (Dionysos, Medeea, Electra, Antigona, Penteu) și literare (Don Quijote, Dulcinea, Arlechino, Pulcinella, Trufaldino), dintr-o perspectivă lirică, dar și umoristică.
Organizată pentru prima dată la Viena, în 1961, în timpul celui de-al IX-lea Congres mondial al Institutului Internațional de Teatru, Ziua mondială a teatrului a devenit, din 1962, un eveniment anual, organizat de Centrele naționale ale Institutului Internațional de Teatru. Înființat în 1948, la inițiativa UNESCO, Institutul Internațional de Teatru reprezintă cea mai importantă organizație non-guvernamentală din domeniul artistic (sursa: Agerpres)
Despre Edith Negulici
Edith Negulici (1980) a absolvit Universitatea de Jurnalism „Spiru Haret” din București și cursurile de master ,,Mass‑Media şi Comunicare” din cadrul aceleiași instituții. De asemenea, este licențiată în teatrologie și management cultural (2002), precum și în scenografie (2006), la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică ,,I.L. Caragiale” din București. În prezent, este secretar literar la Teatrul Evreiesc de Stat. A tradus numeroase piese de teatru și a semnat regia și scenariul mai multor reprezentații. Este colaborator al revistei Realitatea Evreiască și a coordonat mai multe festivaluri de profil.
Replici (fragmente)
Trufaldino: (foarte cuminte, gânditor, își mângâie
obrazul pe care a primit palma): Hm, ce
minte mai are și stăpânul meu! Rău e să fii
în slujba unui bărbat îndrăgostit! Face la
năzdrăvănii stăpânul ăsta al meu! Doamne,
ce nebunatic! Aerul ăsta de oraș te face să
devii nebun. În toată lumea se respiră același
aer. Nebunia e universală! Unul e nebun de
putere, altul e nebun de prostie. Cavalerul
e nebun de dragoste! E complet dus, dar
nu cred că e mai rău ca alții! (cântă Piacer
d’amor. Intră Cavalerul, însoțit de Dulcinea,
Pulcinella, Brighella și Arlechino.)
(…)
Brighella: Frumusețea e o curvă de treabă, care nu
se vinde nici scump, nici ieftin, iar visele,
trădări succesive. Din fatalitate, am la mine
și o sticlă de vin. (beau și se îmbată amândoi)
(…)
Trufaldino: (joacă o partidă de cărți cu Arlechino):
Îți mai aduci aminte cuvintele alea care rămân
după despărțire? Seamănă cu bănuții
pe care îi primești rest la pâine.
Arlechino: Bănuți pe care nu îi iei pentru că nu ai
ce face cu ei.
Pulcinella: Cuvintele alea nu cumpără nimic, dar
vând cu succes aproape totul.
Brighella: Urăsc genul ăsta de rest. Regretele nu fac
bine nimănui.
Arlechino: (trișează la cărți): De ce mama dracului
suntem atât de ipocriți?
Cavalerul rătăcitor: Scăpăm câte o palmă peste inima
cuiva și spunem brusc…
Arlechino (câștigă partida): „Îmi pare rău!”
Cavalerul rătăcitor: E ca la teatru, repetiții peste
repetiții pentru spectacolul la care nici măcar
sufletul nu aplaudă.
