Comunicarea 2.0 de Antonio Momoc abordează comunicarea din perspectiva tehnologiilor de ultimă oră și a rolului pe care new media îl au în propagarea discursului politic, în stimularea participării civice și în apariția unor noi forme de populism. Există două generații de politicieni populiști care își promovează programele prin mijloace de comunicare distincte: cei vechi în special la televiziune, iar cei noi în mediul virtual. Lucrarea pornește de la observația că „revoluțiile” Facebook și Twitter au polarizat analiza fenomenului între optimiștii participării 2.0 și pesimiștii comunicării 2.0. Pesimiștii comunicării 2.0 acuză regimurile autoritare din Asia, Orientul Mijlociu sau nordul Africii că folosesc tehnologie occidentală pentru a supraveghea și controla populația. Optimiștii participării 2.0 sunt entuziasmați de așa-numitele „revoluții” Facebook/Twitter din Primăvara Arabă (Iran, Egipt, Tunisia, Bahrain, Siria, Libia). Cartea descrie fenomene ca citizen journalism, participatory journalism, apariția presei alternative ca replică a societății civile la lipsa de acces la presa mainstream și ca formă de protest a cetățenilor față de „aservirea” presei tradiționale. Fenomenul este abordat prin analiza noilor mișcări sociale (new social movements) precum Occupy Movement sau Mișcarea Uniți Salvăm Roșia Montana.
Cartea se adresează specialiștilor și studenților în comunicare și științe politice, precum și tuturor celor care vor să afle modalitățile în care politicienii și publicul se pot folosi de instrumentele pe care le oferă comunicarea online.
Fragmente:
„Ce-l deosebește pe Beppe Grillo de Silvio Berlusconi în spațiul public modern? Dar pe Remus Cernea de Gigi Becali? Populiștii de rit vechi se promovează în special prin TV, în timp ce neopopuliștii se mișcă natural în mediul digital, explică Antonio Momoc. Cartea sa abordează comunicarea prin prisma noilor tehnologii și a importanței lor în raporturile de putere. Comunicarea 2.0 va fi o lectură obligatorie pentru specialiștii și studenții în comunicare și științe politice, precum și pentru toți cei care-și doresc să găsească un studiu cuprinzător al modului în care politicienii (strategii lor) și publicul se pot folosi de instrumentele pe care le oferă new media.” (Alexandru-Brăduț Ulmanu)
Despre autor
Antonio Momoc este conferențiar doctor la Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Este doctor în sociologie (2009), licențiat în științe politice (2002) și are un master în comunicare (2002) și unul în științe politice (2005). A obținut o bursă la Amsterdam‑Maastricht Summer University (Alegeri, internet și democrație, 2004), o bursă europeană post‑doctorală (2010‑2013) cu o mobilitate la Libera Università Internazionale degli Studi Sociali „Guido Carli” din Roma și o bursă SUSI la Ohio University, E.W. Scripps College of Communication (2013). Este autorul cărții Capcanele politice ale sociologiei interbelice (2012) și coordonator, împreună cu Zoltán Rostás, al volumelor Activiștii mărunți (2007) și Bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori (2013).
Descrierea colecției
Colecția Colloquium este coordonată de Daniel Șandru.
Colegiul științific: Aurelian Crăiuțu, Sorin Bocancea, Sabin Drăgulin, Sergiu Gherghina, Ruxandra Ivan, Sergiu Mișcoiu.
„Seria ESENȚIAL a Colecției Colloquium propune câte un volum pentru fiecare concept fundamental din domeniul științelor sociale și politice. Realizat în premieră în spațiul academic românesc, acest proiect editorial se adresează, în egală măsură, studenților și profesorilor de specialitate, jurnaliștilor ce activează în domeniul politic, specialiștilor în comunicare politică și electorală, consultanților politici, politicienilor și, evident, publicului larg interesat de politică.” (Daniel Șandru)
