În volumul Metaficţiunea contemporană. Dublă lectură a romanului românesc şi spaniol se întâlnesc două spații literare: cel românesc și cel spaniol, două planuri de abordare: teoretic și hermeneutic. Elementul de referință este același: metaficțiunea. Studiul este semnat de Anamaria Blanaru și vizează o cercetare complexă a metaficțiunii, o privire critică asupra polemicilor în care a fost abordat acest subiect.
Dan Gulea: „Lucrarea academică a Aneimaria Blanaru despre metaficțiune este o contribuție originală pe terenul teoriei literare, ilustrată cu proza românească și cea spaniolă din ultimele decenii; autorii români selectați s-au afirmat la sfârșitul anilor 1970 și mai ales în anii 1980, iar cei spanioli în aproximativ aceeași perioadă. Este vorba așadar despre Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Emil Paraschivoiu (pentru chestiunea textualismului și a relațiilor cu metaficțiunea) și, mai detaliat, despre Nedelciu (Zmeura de câmpie), Ioan Groșan (O sută de ani de zile la Porțile Orientului), Marin Mincu (Intermezzo I și II), Dumitru Țepeneag, (Hotel Europa și Ponts des Arts), Adrian Oțoiu (Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita), Gheorghe Crăciun (Acte originale. Copii legalizate;Frumoasa fără corp; Pupa russa), Mircea Cărtărescu (Orbitor) și Răzvan Rădulescu (Teodosie cel Mic). Din „partea cealaltă”, sunt alese 16 romane (dintre care doar 7 sunt actualmente traduse în română), scrise între 1966 și 2009; autorii spanioli sunt: Gonzalo Torrente Ballester, Juan Goytisolo, Enrique Vila-Matas, Javier Cercas, José Maria Merino, Antonio Muñoz Molina, Bernando Atxaga și Alfons Cervera.”
Întreaga recenzie poate fi citită pe filme-carti.ro.
