Mulțumim tuturor participanților la concursul lansat de Adenium pe facebook. Am apreciat pozitiv toate eseurile primite dar, cum nu poate fi decât un câștigător, premiul va ajunge la Andrei-Iulian Gheorghe pentru eseul de mai jos.
Charlie, de ce nu ne-ai învăţat să fim o civilizaţie?
Este un fapt argumentabil istoric şi antropologic că o societate ce se bucură de o perioadă îndelungată de pace se „feminizează”, îşi leapădă rezistenţa la diversele tipuri de lovituri pe care le poate încasa din interior sau din exterior. Islandezii medievali, lipsiţi de armată şi înclinaţi spre dezbatere mai mult decât spre luptă, erau ridiculizaţi de norvegienii de care se desprinseseră în vremea lui Harald cel Pletos (c. 850 – c. 932) pentru caracterul lor paşnic. După acelaşi consider ent, bizantinii erau văzuţi de cavalerii cruciaţi ca o societate lipsită de bărbăţie, mai înclinată spre creaţie şi filosofie decât spre expansiune şi război. Ingerinţele culturilor generatoare de asemenea ironii au îngenuncheat, în ambele cazuri, ţintele care şi-au arătat slăbiciunea fie în faţa intrigilor din rândurile elitei, fie în faţa unor asedii necruţătoare.
Astăzi trăim într-un vest extins, speriat de un conflict ai cărui veterani se sting unul câte unul, dar ale cărui răni încă sângerează, mai ales în plan ideologic. De dragul acestei păci, am ajuns să schingiuim ştiinţele sociale, să abuzăm de ele şi să le transformăm în instrumente de construcţie a unor discriminări mai mult sau mai puţin false. Ne educăm copiii să nu facă nici măcar glume pe seama altor etnii sau civilizaţii, transformând discursul public în portavocea marxismului cultural. În acelaşi timp, ne iluzionăm că libertatea de expresie este sacră, dar sloganul acesta vine cu o steluţă şi o notă de subsol cu termeni şi condiţii groasă cât un căluş. Pornim de la premisa că toată lumea este la fel de tolerantă ca noi. Nimic mai fals! Marginalii pe care-i ţinem în braţe, pe care-i invităm să ne „îmbogăţească sub raport cultural”, pe care până mai ieri, la scară istorică, ne străduiam, cu alianţe nefireşti, să-i ţinem departe, nu au cultura întorsului celuilalt obraz. Când îi atinge un cuvânt, ripostează cu sabia. Sau cu bomba. În Franţa, au răspuns cu mitraliera.
Charlie Hebdo a comis erezie nu faţă de propriile standarde culturale, ci faţă de cele ale musafirilor musulmani. Ce-au făcut ei? Au fost toleranţi cu „al Namrood” (necredinciosul)? Nu! Au împuşcat nişte ziarişti care nu făceau decât să susţină idealurile spre care au fugit aceşti musulmani. Oare de bine au plecat ei din ţările lor? Nu, pentru că în spaţiul arab legea este atât de aspră, încât poţi fi lapidat pentru lucruri care nouă ni se par triviale şi cel mult condamnabile cu o bârfă. Cum ar fi adulterul. Sau expunerea piciorului femeii. Logica imigranţilor musulmani se reduce la o idee simplă. Îşi părăsesc ţările ca să vină în vest, unde pot fi plătiţi mai bine ca la ei acasă. Pentru că musulmanii sunt tot mai mulţi, vor să transforme vestul într-un spaţiu islamic, care păstrează doar avantajele traiului în asemenea cultură. Extremiştii care au iscat toate problemele legate de terorism din Europa şi din America sunt acel musafir care vine cu noroi pe tălpi la noi în casă, pentru că la el este tolerată să faci asta. Ei desconsideră regulile civilizaţiei care-i primeşte şi exploatează un sentiment de vinovăţie istorică la fel de fals ca raţionamentul aplicat de ei.
Unde ne situăm noi în raport cu această problemă? Suntem o civilizaţie muribundă. Ne-am pierdut abilitatea de a ne extinde. Dar ne-am pierdut şi abilitatea de a ne apăra! Preferăm să construim tabuuri peste tabuuri doar ca să nu ofensăm pe cineva care ne-ar putea face rău vreodată sau pe cineva care a simţit, cândva, gustul bocancului strămoşilor noştri. Adevărul este că noi nu am omorât pe nimeni, nici măcar în legitimă apărare. Şi nu suntem cu nimic vinovaţi. Ideile sunt făcute să fie contrazise, nu să-i facă pe adepţi să se împuşte între ei. Poate ar fi cazul să arătăm că merităm să ne numim civilizaţie şi să ne selectăm musafirii mai bine. N-am evoluat câteva mii de ani ca să ne speriem de nişte extremişti şi să fim „corecţi politic” până la propria noastră extincţie!
Andrei – Iulian GHEORGHE
Volumul Je suis Charlie? Regândirea libertăţii în Europa multiculturală (coordonator Sorin Bocancea) a apărut la editura Adenium, în colecția Headline și este singura carte care tratează implicațiile cazului Charlie Hebdo dintr-o perspectivă complexă și actuală.
Vă așteptăm să participați și la concursurile următoare. Toate detaliile vor fi disponbile pe pagina de facebook a editurii Adenium.
